Paste – episodul 1…

Cu retete noi si poze o sa revin cand ma intorc din Paris, dar am sa mut aici cateva retete si povesti despre mancare de pe celalalt blog al meu…

10 iulie 2010

Dintre toate mancarurile de pe lumea asta, clar, clar, clar pastele sunt pe primul loc. Mor sa mananc paste si daca nu m-as face din ce in ce mai mare de la ele, as manca probabil in fiecare zi a vietii mele, la micul dejun, pranz si cina si chiar si intre mese, neincetat, numai si numai paste in tot felul de forme. Acum nu pot sa zic ca imi plac chiar toate felurile de paste. Imi plac pastele cu sosuri rosii, mult mai putin spre deloc pastele cu sosuri albe.

Cred ca am inceput sa mananc paste prima data cand eram printr-a 4 -a sau a 5-a, nu mai stiu sigur. Faceau ai mei in week-end spaghetti si macaroane. Spaghetti faceau cu carne de vita taiate cubulete cu usturoi si sos de tomate, probabil si ceva piper. Faceau sosul si dupa amestecau cu pastele intr-o cratita mare. Mai tarziu cred ca le bagau la cuptor intr-o tava mare. Si cand faceau spaghetti, faceau seara si macaroane cu branza la cuptor. Astea nu mai stiu exact cum le faceau. Imi placeau si macaronanele cu branza, dar spaghettele mi se pareau cele mai bune!! Mai faceau la un moment dat si macaroane cu nuca si zahar la cuptor si asa am aflat ca ma doare ficatul de la mancat nuca. Eram cam prin clasa a 6-a si ceva timp, destul de mult, n-am mai mancat nuca din cauza asta. Mai mancam doar in coliva ca mi se parea prea buna sa ratez asa ceva.

Asa, sa ne intoarcem la paste, la paste cu sos rosu. As muri mancand asa ceva. As manca neincetat, dar doar facute de mama/sau mai tarziu de mine. Foarte mult timp am evitat sa mananc paste in oras pentru ca nu erau sigur la fel de bune ca alea facute de mama si in cele mai multe cazuri asa si e. Prima data in viata mea cand am aprins cuptorul de una singura, singura in casa (locuiam deja la casa noastra) a fost o data cand Cip nu era in tara si eu aveam chef sa mananc paste si trebuia sa ma descurc cumva. In rest mi-era frica si n-aveam chef sa aprind cuptorul, dar atunci a trebuit sa aleg. Ori paste ori nu 🙂 ) si am ales 😀 Cand am plecat in Singapore si am zburat prima data cu avionul si eram si de una singura, am zis ca poate cade unul din avioane si o sa mor si am zis ca orice condamnat la moarte are dreptul la o ultima masa, asa ca am rugat-o pe mama sa imi faca paste, ca daca o fi sa mor sa mor fericita. N-a cazut insa nici un avion si am mai mancat ceva paste de atunci.

Povestea e deja prea lunga pentru voi si cum mai am de gand sa mai scriu si alte cateva episoade o sa revin la ziua de azi sau mai bine zis la ziua de ieri cand am iesit in oras si am vazut pe cineva mancand paste (eu am mancat doar o salata 🙁 ) V-am zis ca mor de pofta si pentru ca ultima data cand am fost in oras si am mancat paste, pastele nu era asa grozave mi-am adus aminte ca mai bine fac eu acasa, exact asa cum vreau eu. Nu ne-am decis prea bine cum sa facem pastele asa ca am zis sa facem mai multe. Am cazut la pace la 3 feluri de paste. Unele simple, va zic acuma cum se fac, unele cu carnaciori si ciuperci cu sos tomat si unele cu fructe de mare (din pacate de data asta o sa folosim congelate 🙁 ) Cu fructe de mare n-am mai facut niciodata asa ca o sa fie o premiera. Si o sa mai fie si o lasagnia de ziua lui Garfield al meu.

Primele paste pe care le-am facut se fac ultra-super usor. Se topeste niste unt intr-o tigaie si se caleste/rumeneste un pic niste usturoi taiat marunt. In paranteza fie spus, nu exista miros mai demential de bun decat usturoi calit in unt. Se adauga dupa pasta de tomate si se condimenteaza cu niste piper si chili daca vreti. Daca vreti sa fie sosul mai lung puteti sa puneti si niste apa, eu n-am pus. Se tine un pic pe foc mic sa se amestece aromele si gata. Se amesteca cu pastele, in cazul nostru niste cochilii de la Baneasa si se baga la cuptor intr-un vas termorezistent. Eu tin intotdeauna sa le bag la cuptor ca mi se pare ca se lipeste sosul de paste mult mai bine si sosul se lipeste mult mai bine de paste daca sosul se face cu unt si nu cu ulei, fie el si de masline. De data asta am ras si niste cascaval afumat pe deasupra inainte sa le bag la cuptor. Deobicei le faceam fara cascaval. Mie imi plac mai mult mancate cu branza rasa decat cu cascaval, dar de data asta am folosit cascaval. Tot bune au fost, tot ca nemancatii am mancat. Cum aratau dupa 10 minute de tinut la cuptor cu focul aprins si 10 minute fara foc, vedeti mai jos.

Episoadele urmatoare pe masura ce o sa fac si eu pastele…
Pofta buna! 😀

Paste 1



Lasă-mi un comentariu...


Follow

Get every new post on this blog delivered to your Inbox.

Join other followers: