Marshmallow cu zmeură și prosecco
Poate știți despre mine că nu sunt amatoare de dulciuri prea dulci, așa că poate vă mirați ce-i cu rețeta asta de marshmallow aici.
De fapt, până de curând nici nu prea mâncasem marshmallow. Am cedat totuși, pentru că avem șemineu în casa în care ne-am mutat și am zis că ar fi interesant măcar o dată în viață să mâncăm și noi marshmallow părpălite în foc. Așa am ajuns să ne cumpărăm marshmallow și să ne amuzăm ca niște copii de toată joaca asta.
Apoi, n-am reușit să ajungem de sărbători în România, așa că ne-am propus să încercăm tot felul de rețete „netradiționale” pentru noi. Ne-am gândit că ar fi drăguț să bem în dimineața de Crăciun ciocolată caldă cu marshmallow și normal că primul gând a fost că trebuie să le fac eu de data asta. Am ales atunci, pentru că așa mi s-a părut potrivit, să le fac cu portocală și scoțișoară și au avut un gust divin.
Acum, cu tot felul de sărbători celebrând iubirea, m-am gândit să le fac roz și m-am hotărât să fie cu aromă de zmeură. Am pus și prosecco pentru că mi s-a părut o combinație bună și pentru că rețeta Ancăi (de la care am pornit) era cu prosecco.
- 170 gr gem de zmeură (jeleu)
- 260 g prosecco sec (160+100)
- 20 gr gelatină praf
- 150 gr golden syrup (în mod normal se folosește corn syrup - sirop de glucoză)
- 350 gr zahăr tos
- o linguriță extract de vanilie
- zahăr pudră
Am pus într-un bol mare 160 gr prosecco rece și peste am turnat gelatina și am amestecat. Am lăsat bolul deoparte să se hidrateze gelatina.
Am pus într-o crăticioară, pe foc mediu, restul de prosecco (100 gr) și gemul de zmeură, care în cazul meu a fost mai mult jeleu decât gem. (Asta am găsit de cumpărat.) Am amestecat destul de des și am lăsat să se evapore din lichid, până am ajuns la jumătate din greutatea inițială.
Am adăugat apoi zahărul și golden syrup-ul și am lăsat să fiarbă până a ajuns la 114 grade.
Pentru a afla temperatura la care a ajuns compoziția, am folosit termometrul care se vede în poza de mai sus. Nu este soluția perfectă, dar m-am descurcat și așa suficient de bine.
Când am ajuns la 114 grade am luat oala de pe foc și am lăsat compoziția să se răcească, fără să amestec, până a ajuns la 98 de grade.
Mai departe ajută foarte tare un robot de bucătărie, dar aici nu am, așa că am folosit mixerul vertical cu tel. Am început să bat gelatina hidratată în prosecco și am turnat în fir subțire siropul ajuns la 98 de grade. Am adăugat apoi și extractul de vanilie.
Gelatina cu siropul, bătute cu mixerul capătă volum și se transformă treptat într-o spumă albă și lucioasă foarte asemănătoare cu o bezea. Spuma mea nu a fost albă, ci ușor roz de la gemul de zmeură.
Spuma ar cam trebui bătută 10-15 minute, dar eu sunt convinsă că am bătut-o mai puțin pentru că nu mai aveam răbdare și pentru că mixerul era și el cam obosit și mai ales se incingea destul de repede.
Compoziția am turnat-o într-un vas de yena pe care l-am uns în prealabil cu puțin ulei.
Am băgat vasul la frigider de seara până a doua zi dimineață, când m-am ocupat de porționare.
Am tăiat o bucată mai mare de foaie de copt pe care am cernut niște zahăr pudră. Cu ajutorul unei spatule de silicon am desprins compoziția de pe marginea vasului de yena și am răsturnat-o în zahăr. Nu-i treabă chiar ușoară, dar până la urmă iese.
Am tăiat-o mai întâi fâșii, apoi cubulețe, cu ajutorul unei role de tăiat pizza. Am tăvălit bucățile prin zahăr pudră pe toate fețele (sunt destul de lipicioase pe tăieturi) ,apoi le-am scuturat de exces.
- Există două feluri de rețete pentru marshmallow: cu albuș de ou sau fără. Eu am preferat rețeta fără albușuri.
- Atenție! Întodeauna se adaugă gelatina peste lichid și nu invers!
- Vasul în care puneți gelatina la hidratat e bine să fie suficient de mare pentru că acolo o sa faceți compoziția finală și e de preferat să fie de inox ( nu ceramic sau de sticlă - pentru că vasul o să fie rece de la prosecco și apoi turnați siropul la 98 de grade și sunt șanse mari să facă poc 😀 )
- Puteți pune colorant în compoziție, dacă vă doriți o culoare mai intensă.
- Eu le-am păstrat într-un borcan de sticlă, închis ermetic. Au rezistat doar câteva zile, au fost prea bune pentru a supraviețui mai mult!
N-o să mint, rezultatul e o chestie dulce. Până la urmă, în mare parte, e zahăr (și sirop de zahăr) amestecat cu gelatină, dar zmeura si prosecco aduc un gust vag acrișor, perfect din punctul meu de vedere.
Sunt de acord cu cei care spun că iubirea e o chestie prea frumoasă, ca să fie sărbătorită doar o dată (poate de două ori) pe an, dar nu văd nici un motiv să nu o sărbătorim și de Valentine’s Day și de Dragobete, dacă tot spunem că o sărbătorim în fiecare zi.
Să fiți iubiți!
