15th January 2014

…14, 2014

Ei bine, a început anul de 14, chiar 15 zile. Am întenționat să scriu ieri, dar n-am reușit. Vă scriu azi câteva rânduri printre pozele ceasului 2014 savurat de mine și familia mea la început de an.

Mai întâi de toate vă urez: La mulți ani! Să aveți un an așa cum vă doriți, să reușiți să faceți tot ce vă propuneți bun, să vă împliniți toate dorințele și mai ales să fiți și să fim cu toții sănătoși!

La început de 2014 încerc, înainte de a-mi face planuri, să mă gândesc la ce n-am făcut bine în anul care a trecut și ce aș putea să schimb în general la viața mea și în particular la viața mea culinară.

Unul din lucrurile care se află în fruntea listei este legat de aruncatul mâncării. Nu suport ideea de a arunca mâncare și mi se întâmplă foarte, foarte rar acest lucru, dar recunosc că mi se întâmplă să mi se veștejească-ofilească câteodată legumele și fructele prin frigider. Se întâmplă asta pentru că nu reușesc tot timpul să mă organizez suficient de bine, pentru că uneori cumpăr mai mult decât trebuie și nu ajung să le gătesc la timp și așa mai departe.

Mi-am propus în 2014 să fiu mult mai atentă la acest detaliu. Să cumpăr mai puțin și mai des, astfel încât să mâncăm lucrurile mai proaspete. O organziare mai bună ar trebui să mă scoată din această belea în care, cu regret, mai intru câteodată.

Tot despre organizare este vorba și mai departe pentru că aș vrea să mâncăm mai organizat, să las mai puțin lucrurile la voia întâmplării pentru că deși întâmplarea aduce și lucruri bune, aduce totuși de foarte multe ori și multă mâncare proastă mâncată de pe cine știe unde. Vreau să fiu mai puțin tolerantă cu prostiile mâncate, să fiu mai exigentă și să nu mai accept ce nu e de acceptat.

Aș mai vrea în 2014 să descopăr lucruri noi, combinații de gusturi și arome pe care nu le-am mai încercat.

Aș vrea să renunț cât mai mult la zahăr (și scriu asta printre poze cu un tort îmbrăcat în pastă de zahar).

Aș mai vrea să nu mai exagerez cu gătitul, chiar dacă îmi place ceea ce fac și să-mi reamintesc și de celelalte lucruri frumoase din viață.

Și uite că mi-a mai venit ceva în minte, mi-ar plăcea anul acesta să fac mai multe picnicuri. De fapt nu știu de ce am zis mai multe pentru că nici nu cred că am făcut vreodată, cel puțin nu unul clasic. Ei bine, da, o să vină primăvara, vara, toamna, trebuie să facem picnic! Să-mi amintesc să-mi cumpăr coș și pătură!

Dacă e vroba despre blogul culinar sigur că aș vrea să scriu mai des și mai bine, să nu mai treacă secole până scriu despre ce gătesc. Am și acum, ca întotdeauna, câteva rețete care își așteaptă rândul să fie scrise aici. Dacă ar putea să strige, ar striga de plictiseală și supărare că nu-s arătate lumii.

Și ar trebui să mai studiez fotografia culinară, pentru că mâncarea mea merită uneori poze mai bune. Este nedrept, câteodată, pentru ea să nu ajungă pe blog pentru că nu-mi plac pozele.

Sunt multe speranțe și vise, dar nimic de nerealizat! Nu-mi propun marea cu sarea, doar lucruri care ar trebui să se întâmple altfel. În 2014 schimb prefixul și probabil de aici dorința de a pune lucrurile la locul lor.

Începutul de an este întotdeauna plin de speranțe, dar sper (da, încă o dată) să nu rămână doar speranțe. Acum, încrezătoare, nimic nu mi se pare prea greu!