Rosewater cupcakes…
Hello, hello! Încerc, așa cum am promis, să mă întorc la scrisul pe blog. Nu-i treabă ușoară, dar sper să reușesc. Mi-am pierdut din îndemânarea de a găti cu poze, din răbdarea de a scrie textele și a prelucra pozele, dar sper să fie ca mersul pe bicicletă și să mă reobișnuiesc destul de repede. Bicicletă n-am și nici nu știu să merg pe una, dar sper că ce se spune e adevarat!
Încerc, în primul rând să nu treacă o lună fără să scriu aici. Dacă am să reușesc, poate chiar am să scriu săptămânal. Nu pot promite acum că am să scriu chiar mai des decât atât, nu pare foarte realist. Totuși, vom vedea…
Prima rețetă este o rețetă de cupcakes pe care eu am făcut-o de Dragobete, dacă mai țin bine minte. Am reușit să găsesc pozele și chiar și lista de ingrediente. Acum să vedem dacă-mi amintesc și ce-am făcut aici! Ce țin bine minte este că au fost delicioase și că aroma apei de trandafiri m-a surprins foarte plăcut!
Pentru „bază” am folosit: 110 gr unt (la temperatura camerei), 140 gr zahăr, 8 gr zahăr vanilat bourbon, 3 ouă, 180 ml lapte, 2 linguri apa de trandafiri, 1 lingură suc lime, 200 gr făină, 1 linguriță praf de copt, 1 linguriță bicarbonat de sodiu, un praf de sare.
Am început prin a mixa la robot untul (la temperatura camerei) cu zahărul. Operațiunea asta dureaza nițel pentru că trebuie făcută până nu se mai simte zahărul în unt și avem o compoziție cremoasă și aerată.
Am adăugat apoi, pe rând, ouăle. Nu am trecut la următorul ou până cel de dinainte nu s-a încorporat perfect. După ce am adăugat toate ouăle, am adăugat apa de trandafiri și sucul de lime.
În această compoziție am adăugat jumătate din lapte si am amestecat cu o spatulă de silicon.
Făina am amestecat-o cu praful de sare, praful de copt și bicarbonatul de sodiu. În compoziția de mai sus (cea cu unt, zahăr, ouă…) am adaugat jumătate din făină. Apoi iar lapte, iar la final restul de făină.
În timpul acesta am preîncălzit cuptorul la 180 de grade.
Compoziția am turnat-o în forme de silicon. Mie mi-au ieșit 12 mari și 2 mai micuțe. Iar la cuptor le-am ținut vreo 20 de minute.
După ce au fost gata le-am lăsat 5 minute să se odihnească în formă și apoi le-am scos și le-am lăsat să se răcească complet.
Pentru cremă am folosit: 250 ml smântână lichidă, coaja de la un lime, 150 gr ciocolată albă, 1 lingură apă de trandafiri, 1 lingură suc lime, 250 gr mascarpone, câteva picături suc sfeclă, colorant alimentar roșu.
Am pus într-o crăticioară, pe foc, smântâna dulce cu coaja de lime si sucul de sfeclă. Am adus smântâna până aproape de fierbere și apoi am închis focul.
Am adăugat ciocolata albă mărunțită și am amestecat până la omogenizare. La final am adăugat apa de trandafiri, am amestecat bine și am lăsat să se răcească la temperatura camerei. În vasul de la robot am mixat un pic mascarponele, am adăugat sucul de lime și apoi, treptat (cu robotul pornit) am adăugat compoziția de ciocolată albă. Speram la o culoare frumoasă, obținută natural, doar cu suc de sfeclă, dar n-a fost să fie, așa că am adăugat și un praf de colorant roșu.
Crema am lăsat-o la frigider pentru jumătate de oră, apoi am pus-o într-un posh prevăzut cu spriț și am decorat prăjiturelele. Pe unele le-am făcut chiar trandafiri, pe altele am încercat să le fac hortensi. Ziceți voi dacă am reușit sau ba…
A fost foarte distractiv să le decorez și mie, una, mi s-au părut foarte, foarte drăguțe.
Pentru prima mea încercare de acest fel am fost foarte încântată.
Nouă ne-a plăcut foarte tare și gustul! Combinația de apă de trandafiri cu lime și cu ciocolată albă a fost foarte pe gustul nostru.
A fost frumos să sărbătorim Dragobetele așa, deși nu prea serbăm noi lucruri din astea. Recunosc, de fapt, că eu am folosit sărbătoarea mai mult ca să fac ceva dulce și frumușel foc.
Și pentru că întâmplarea face ca azi să fie ziua colegei și prietenei mele, Larisa, îi dedic și ei postarea asta și vă invit pe voi să-i vizitați minunăția de blog de călătorii, pe care o are!
Să ne citim cu bine cât de curând!
[Facebook_Comments_Widget title=”” appId=”” href=”” numPosts=”5″ width=”570″ color=”light” code=”html5″ ]
Oh, multumesc mult! Ce surpriza frumoasa!
Vazandu-i as fi tentata sa spun ca o sa incerc si eu, dar mai bine astept sa ne intalnim, ca sigur nu-mi iese mare lucru :))
Daaa… ar fi frumos să ne întâlnim să mâncăm niște bunătăți făcute de mine 😀
Nu-mi fac griji, viața ne va aduce acolo <3
Ce încântare vizuală! Și eu am lipsit destul de mult de pe blog, dar acum revin.Apropo, eu am învățat să merg pe bicicletă la 26 de ani așa că niciodată nu e târziu.
Mulțumesc! Să ne citim mai des 🙂