Muffins cu vișine și ciocolată neagră…

Ultima dată când am scris pe blog vă povesteam despre Cupcakes pentru zâmbet. S-a hotărât ca în loc de cupcakes să facem muffins pentru copiii străzii pentru a putea fi mai ușor de ambalat. Inițial mă gândisem să fac cupcakes cu ciocolată și căpșuni, dar când am schimbat m-am gândit la muffins cu vișine și ciocolată neagră mai ales că am primit ciocolată neagră de la SugarSpice. Și hârtiuțele pentru muffins tot de la SugarSpice au fost 🙂

La ceas de după-amiază am strâns toate cele trebuitoare și m-am apucat de treaba. 300 gr făină amestecată cu 1 plic praf de copt, 200 ml lapte, 100 gr unt, 2 ouă, 90 gr zahăr, 1 plic zahar vanilat Bourbon, 100 g ciocolată neagră, 130 g vișine fără sâmburi (36 vișine, câte 3 pentru fiecare muffin).

Mai întâi am mixat untul cu zahărul și zahărul vanilat.

Apoi am adăugat ouăle și am mixat iarăși. Laptele a venit la rând și la final am cernut făina amestecată cu praful de copt peste compoziție. Cu ajutorul unei spatule de silicon am omogenizat compoziția. Tot cu ajutorul spatulei am incorporat și bănuții de ciocolată neagră.

Am încins cuptorul la 180 de grade, am pus hârtiile pentru muffins în formele de aluminiu și cu ajutorul unei linguri am pus 2/3 din compoziție în forme, am pus câte 2 vișine, apoi restul de compoziție și câte o vișină moț.

Au stat în cuptor 25-30 de minute. Am făcut testul cu scobitoarea.

A doua zi în zori, înainte să plec de acasă, am reușit să fac câteva poze înainte să impachetez muffinsii. Dacă mă întrebați pe mine, aș zice că au ieșit tare frumușei muffinsii mei, iar apoi v-aș asigura și că au fost grozavi de buni.

N-aș știi ce să vă zic exact despre experiența Cupcakes pentru zâmbet, despre ce am văzut pe stradă, despre oamenii pe care i-am întâlnit, despre cât de diferit a fost totul față de ce mi-am închipuit. N-am să intru în amănunte, pentru că nu le văd locul aici. Aici e locul cu bunătăți, iar ce vedeți mai sus sunt bunătățile cu care eu am participat la acest proiect.

Ce vedeți mai jos e una din puținele poze care s-au putut face și este în față la Centrul de Zi ”Pinocchio”, acolo unde am întâlnit în sfârșit copii, pe care nu-i puteți vedea în poze pentru că e foarte complicat să primești aprobările necesare să-i pozezi.