Mâncare de vinete cu carne de porc…

Când eram copil mâncarea mea favorită vara era mâncarea de vinete zisă și ghiveci. Aș fi mâncat mâncarea asta până mi se făcea rău. As fi mâncat toata cratița la o singură masă. Nu se putea, mai trebuiau să mănânce și ceilalți 🙁

Într-o vară la țară la nașa mea am mâncat chiar o porție de mâncare din asta rece… și era făcută cu untură 😀 Am rămas în istorie cu această întâmplare, dar mă jur că era bună rău. Mâncarea asta e bună rău!!

Varianta mea de față nu e chiar mâncarea aia și deigur nu e făcută cu untură, dar e și ea tare tare bună!

Mama cred că făcea mâncarea asta cu carne de vită, eu am folosit carne de porc, undeva la vreo 600 gr. Am tăiat-o cubulețe și am pus-o în cratița încinsă pe foc.

Am ținut-o acolo până s-a rumenit, o vreme a avut capac, o vreme nu.

În timpul ăsta am tăiat o ceapă mare, mult usuturoi, 3 vinete mari. Vinetele le-am curățat din două în două, apoi le-am tăiat felii mai groase, iar fiecare felie am tăiat-o in 4, 6 sau 8 bucăți după caz. Am mai avut 2 ardei grași roșii, 20 de ciuperci mici. Am folosit tot sos Proveçale în loc de bulion.La capitolul condimente am folosit busuioc uscat și ardei iuți mici măcinați.

După carne am prăjit vinetele. Le-am prăjit pe rând, că nu aveau loc toate la inghesuială. Dacă la carnea de porc am consierat că nu mai e cazul să adaug grăsime că avea ea un pic, la vinete am adăugat e fiecare dată ulei de măsline.

După ce am terminat de prăjit vinetele am trecut la ceapă și usturoi și ardei iuți măcinați.

După ce s-au înmuiat am pus ciupercile tăiate în sferturi și ardeii tăiați bucăți mari.

Când ciupercile și-au lăsat apa și ardeiul a început să se facă am readus în cratiță carnea și vinetele și am pus vreo 400 gr sos Proveçale. Am amestecat bine și am lăsat să fiarba vreo 10-15 minute împreună toate.

Pătrunjelul nu l-am mai pus pe foc, ci l-am amestecat în mâncare după.

După m-am luptat cu pozele și cu lumina. Merge cam greu aici.

Am mâncat o porție mare că prea era bună și prea avea gust de vară de altădată…

Când eram în plin proces de amestecare a legumelor din cratiță am avut revelația că am și eu însfârșit o rețetă potrivită pentru Dulce Românie. Am mai vrut să particip și alte dăți, dar ba uitam, ba nu aveam idei, ba publicasem deja rețeta potrivită. Luna aceasta Cătălina ne-a provocat să facem ceva cu levănțică (nu îmi place) saaaaauu ceva care ne aduce aminte de ceva sau cineva.

Mâncarea asta chiar dacă  nu e aceiași, îmi aduce aminte de mâncare favorită a copilăriei mele…