Tarta cu mere…

Ieri am vazut o tarta cu mere la Mazi si tare mi-am dorit sa fac si eu asa ceva. Nu mai spun din nou povestea, eu nu pot sa mananc, dar ce sa fac daca poftele mele constau in a face lucruri bune. Degustatorul sef ne fiind prin preajma am zis ca o s-o impart intre doritori. Pana la urma vedem noi cine o mananca, dar am gasit cui s-o dedic.

In aceasta zi frumoaaaasaaa un pui de om a scos capul in lume. O cheama Gabriela si ii doresc tot binele din lume, sa fie voioasa si sanatoasa si fericita si norocoasa si sa le aiba pe toate, inclusiv doi parinti care sa se bucure din plin de ea. Mai dureaza un pic pana o sa poata si ea sa pape din bunatatile pe care le fac eu, asa ca promit ca cei care vor manca din tarta o vor face cu gandul la ea.

Tarta am facut-o cam asa. Am luat 250 de grame de faina, 50 de grame de zahar, un pachet de unt, adica 200 de grame (am trisat aici cu 20 de grame in minus, dar mi-a fost lene sa mai desfac inca un pachet de unt) si 2-3 linguri de lapte. Le-am pus pe toate in robot, ca doar de-aia l-am cumparat sa muncesc eu mai putin, si s-a facut un aluat. L-am scos din vasul robotului si am facut o bila pe care am imbracat-o in folie alimentara si am pus-o la congelator vreo 30 de minute.

Mie nu imi place sa calesc merele pentru placinta asa ca nu le-am calit nici pe cele pentru tarta. Si nu imi place nici sa pun faina in interiorul compozitiilor pentru placinta, asa ca am facut un pic altfel. Am luat merele, le-am curatat de coaja si le-am scos cotoarele si le-am ras pe razatoarea mare tot cu robotul. Le-am scos din vasul robotului si le-am amestecat cu ceva zahar brun. Le-am lasat sa se combine vreo 10-15 minute dupa care le-am stors. Adica am luat cate un gogoloi de mere si le-am stors de zeama intre palme. Astfel am scapat de zeama din mere care ar fi facut tarta cam flescaita.

Am pus jumatate din merele stoarse la loc in castron si am amestecat cu scortisoara. Am mai adaugat jumatate din merele ramase si le-am amestecat cu restul merelor si scortisoara si tot asa pana am avut o compozitie care sa-mi placa. Daca puneam toate merele de la inceput se amestecau mai greu si mai neuniform cu scortisoara.

Am scos apoi coca din congelator si am impartit-o in doua parti nu chiar egale.

Partea mai mare am intins-o si am pus-o in forma rotunda de la tort. N-am forma de tarta 🙁 si poate mi-as cumpara, dar spatiul din bucataria mea e tare limitat.

Peste coca am pus merele cu scortisoara si le-am tasat cum am putut mai bine si apoi am pus betigase de coca pe deasupra sa facem patratele. N-au iesit ele perfect, dar eu sunt multumita de prima incercare.

Am incalzit cuptorul la 180 de grade si am tinut tava inauntru vreo 40 de minute. Pentru ca am uita sa mai dau si cu ou pe tarta, am dat focul mai tare si am mai tinut-o inca 5 minute acolo. Am lasat si usa de la bucatarie deschisa sa imi intre mirosul fabulos in casa, ca e mult mai reusit decat deodorizantele de camera :)))

Cand a fost gata, am scos tava afara si am acoprit-o cu prosoape curate. Am lasat-o asa sa se linisteasca vreo ora si dupa am pozat-o. Stit deja, eu n-am mancat din ea, dar n-are de ce sa nu fie buna, nu?!

Cine doreste o portie sa ma anunte. Ne intalnim maine si rezolvam problema 🙂

Cat am mai asamblat tarta si-a facut aparitia si un pahar de vin alb demisec pe care l-am baut cu gandul la sarbatorita si la mamica ei…

La multi ani, Gabriela!

Hai ca am facut si o poza pe lumina cu o felie de tarta 🙂 Enjoy 😉